Ti-era ca un drog,
cuceritor si mai mult decat imbucurator, la inceput
…si pe parcurs.
Era ca o goana,
si ca intr-un ghem de ate
deveneai din ce in ce mai adanc agatat.
Iar cu fiecare ata in plus,
vedeai cat mai putin rasaritul
iar bolta se preschimba
intr-o mare de sfori
Iar…
la final,
pentru ca se termina,
fara proprie vointa, poate
bucuria… durere inzecita
si cuvintele ce mai demult se prelingeau pe gat
pana in stomac,
si se prefaceau in fluturasi,
acum sunt doar trecut
prezent
ce se incheaga intr-o durere departe de a fi muta
si moliile consuma incet, pana la sfarsit, din tesutul obosit
ce obisnuia sa fie al tau.
