dupa pic vine poc

Mai demult era altfel.; mai demult abia asteptam sa vin la scoala, sa plec de la scoala, sa ajung acasa, sa plec de acasa, sa ma trezesc, sa ma culc, sa ies din casa, sa vin acasa, sa ma duc la scoala, sa plec de la scoala, sa ma fatai, sa ies, sa ma plimb, pe plaja, in oras, undeva, oriunde, sa ma intalnesc, sa vin, sa plec, sa ajung, sa fiu; sa merg la librarie, sa arunc bani aiurea pe pixuri din care am facut colectie; sau pe alte porcarii pufoase; sa ajung acasa sa dau drumu’ la pc; sa lipesc un poster pe perete; sa bag un dvd sa ma uit la un film; sa merg la film; sa ma duc sa ma intalnesc si sa mergem la un film; pe plaja, undeva, oriunde; si ajung acasa si vorbim pe net; ajungeam… sa ma duc la magazinu’ ala de briz brizuri sa-mi iau un elastic de par ca al meu s-a rupt; sa cumpar cadouri de Craciun; sa fac liste peste liste cu ce-as putea sa iau pentru fiecare si cat de mult i-ar placea; sa ma intorc acasa cu pungi pline de cadouri nefolositoare; sa cumpar hartie colorata; sa desfac banda de scotch si sa impachetez cutiile si sa le leg cu o funda; sa se chinuie sa-l desfaca sa traga cu dintii sa aduca un cutit; eu am hartie cu animalute. vrei sa facem schimb? facem jumi-juma. sa rupa hartia in fasii si sa scoata nimicurile din cutii; si sa-mi dea alte nimicuri in schimb; sa merg acasa seara sa ma culc si sa revizualizez tot ce am facut in ziua aia; stau la ora de istorie si scriu pe prima pagina din caiet; rad; si deodata devin serioasa; nu stiu daca iti amintesti; cacat. am gasit chestia asta la diverta.. e un carnetel; e alb cu negru si foile se desprind cand dai pagina; doar atunci in amster’s nu s-au desprins;  ai si tu unul; daca iti dau doua foi de la mine, imi dai si tu doua de la tine?  sa ma joc biliard pe mess si este ora de info; sa imi strang monede de 50; stau la coada dupa o fetita de 7 ani; si sa-mi iau bilute care sar; sa mergem in carfur sa luam de mancare si baloane si sa mergem la ceasca; sa colorez in agenda mea de doi bani si sa-mi notez totul;

Mi-e dor.
nu pot sa spun ca sunt afectata
nu ma comport deloc asa;
nu vreau.
Nu pot sa spun ca m-am schimbat…
partea plina a paharului;
m-am schimbat radical.
Respectam pe toti;
era cineva…
Nu mai e la fel
si nu o sa mai fie;
Nici pentru mine.
       

                                                                                                                                          

               Fata se tranteste arogant pe canapeaua din sufragerie, isi lasa geanta de piele si urla la femeia din bucatarie. Ea, mica si cu privirea plecata, ce arata vag pierderea din ochii ei, cu pasi tiptili aduce o tava si o aseaza pe masa din fata fetei. Fata isi da pe spate parul ars si drept, emanand un parfum intepator, si isi indreapta ochii atent creionati spre mancarea aspectuoasa si asezata cu grija. Cu un gest brusc al mainii rastoarna farfuriile si privind-o cu aversiune pe mama sa spune: “Stii ca nu mananc carne.”. Mama sa adauga repede “Ti-am adus cadoul de Craciun”. La fel de ignoranta ca inainte, si fara sa manifeste nici un fel de schimbare in tonul sau, spune: “Da? Mi-ai luat ce ti-am zis?”. Femeia se uita ingrijorata in jos.. “Nu mai avea culoarea care ti-ai dorit-o… insa am luat asta” si scoate timid dintr-o geanta o cutiuta sclipitoare, prin care se pot distinge pietrele pretioase ce impodobeau un ceas grandios. Fata o insfaca si o deschide grotesc. Ridica apoi privirea mirata si nevenindu-i sa creada, spune: “Ti-am zis sa nu iei decat pe negru!”. Se ridica subit si tranteste usa camerei ei in urma sa. Mama ramane socata, nu pentru gestul iritant al fetei cu care este de atat de mult obisnuita, ci din cauza propriilor sale fapte de-a lungul timpului.

              Fata deschide incet usa si o caldura o loveste si o alina. Paseste in holul lung si incarcat de usi. Caldura este mai mult sufleteasca decat fizica. Ajunge in camera de zi si colegii sai o intampina cu bucurie, cei mai mici sarind in sus si-n jos inconjurand-o, tinand strans la piept cadourile proaspat primite de Craciun. Familia sa o intampina. “Ai ratat ceva minunat! A venit Mos Craciun!” exclama gafaind un baietel cu nasul rosu. “Dar lasa, ca a lasat ceva si pentru tine” adauga o fata care, desi mai mare, este la fel de prinsa in cadrul emotionant si plin de energie. Fata isi ridica darul asezat sub brad, il desface cu grija dar cu atata nerabdare.

            Oriunde raul va exista. Tine de norocul fiecaruia insa, unde isi va gasi motivul. Si poate ca raul modifica, iar in functie de motivul sau, schimbarea se face in rau sau in bine. Sau poate ca raul exista dinaintea oricarei modificari. Si poate ca el continua sa creasca. Dar directiile in care se dezvolta vor fi mereu in functie de motiv, si poate ca orice se afla impachetat in acea cutie, fetei ii va creste inima cand va deschide…

 —————————————————————————————–

      Fulgii cristalini si distinctivi se cern pe potecile bantuite de pasi grabiti si impreuna formeaza o mare de omat, ce pare divin. Vantul sufla bland printre zidurile impenetrabile. O senzatie unica ma cuprinde atunci cand in fata mea se asterne o campie imaculata de zapada, si sunt prima care paseste prin stratul neobisnuit si compact. Mos Craciun, in costumul sau mereu prea stramt, este ca o pata de culoare in universul minunat si alb, si emana numai sentimente stranii de bucurie. Zurgalai si rasete fragile si cristaline se aud de pretutindeni, iar din hornurile caselor creste necontenit cate un fir de fum. Colindatori veseli raspandesc armonie si buna dispozitie cu cantece simbolice. Pasesc incet in casa iar mirosul proaspat al bradului impodobit cu ornamente alese cu atat de mult drag, imi inunda narile si imi aseaza un zambet inofensiv pe chip. Imi dau jos geanta incarcata de carti si ma apuc sa scriu:

     Nu a nins decat de cateva ori… fenomen parca programat sa se agate in stomacul meu cu ghiarele-i reci si incordate. Ma uit in fata mea si vad zapada calcata in picioare de atatia oameni inaintea mea…a ramas doar o umbra albicioasa si fada pe drumul meu. Vantul aspru imi plesneste fata si parul imi zboara haotic in ciuda fesului meu nefolositor. Ma uit in fata si vad un alt om fara de slujba deghizat cu cea mai mare lipsa de bun gust in mos craciun, dand haotic dintr-un clopot si inganand ceva de neinteles cu scopul de a primi un ban de la trecatori. Simt o anumita repulsie si trec mai departe. Ganduri strivite si cufundate intr-o ceata neagra si abundenta ma inunda. Inchid ochii, respir adanc, si merg mai departe, lasand haosul dinlauntrul meu sa continuie nesupravegheat. Claxoane vii ale masinilor inconjoara strazile, acum pline de fumul tevilor de esapament. Este deabia 16 decembrie dar unii copii deja se infatiseaza pe la usile oamenilor cu “primiti colindatori?”; “nu.” si usa este trantita in fata. Intru ignoranta in casa, trantesc ghiozdanul gol pe podea, si vad bradul de plastic incarcat cu aceleasi podoabe de anul trecut… si ma apuc sa scriu…

             Un univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aripi multicolore ale fluturilor uriasi bat printre norii ce apara strasnic continutul inchegat al acestei Lumi, iar o armonie plapanda strapunge stanca rece si aspra din care tasnesc fulgerator izvoare cristaline. Aici este Totul. Coagulate impreuna zac profanitatea si divinitatea, comunicand in perfect echilibru cu mine. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfecta in concordanta cu Universul meu. Am un scop si acesta e de a cunoaste Universul meu cu toate meleagurile-i in continua formare ce misuna precum serpisorii hazardati ai Amazonului. In linistea plenara a acestui sistem ferecat, ai patruns Tu. Tu, cel mai maret dintre fluturi, cu aripile cele mai protective, acoperite de culori necunoscute mie. Tu. Izolat si orbitor ai smuls toate lacatele, ai prefacut stanca in mici forme hexagonale de ceara dulce iar in apa virginala de izvor, fuzioneaza acum picaturi de cerneala rosie. Norii au disparut lasand acum la iveala un rasarit purpuriu. Imperfectiunea dispare si tind spre perfectiune. Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Speli usor masca pictata de pe trupul meu, si imi rescrii toate trasaturile. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele, dintre care Tu ti-ai ales doar pe cele favorabile tie. Si nu imi pasa. Nu vreau nimic mai mult. Imperfectiunea deja a disparut integral si o perfectiune conformista ne inconjoara pe amandoi, iar eu simt cum ma cotrolezi. Am trecut peste orgolii si principii, peste capricii si dorinte, dar te am. Si e de ajuns. Dar o ceata densa colcaie imprejurul lumii noastre si in umbra ei iti vad reflectia sumbra. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Esti un parazit, intr-o relatie mutuala de dependenta cu mine. Repulsie, animozitate, chin, dezbinare, un cuvant, suferinta, teama, disperare, necunoastere. Ma scufund progresiv intr-un abis negru, patruns de o singura raza de lumina. Groaza, gelozie, furie, incrancenare, nemultumire. Ma apropii lent si privesc raza, acum evanescenta. Raman singura in bezna tulburatoare si cufundata intr-o tacere asurzitoare. Te urasc pentru minciuna ta. Te iubesc pentru ca m-ai facut sa cunosc minciuna. Te urasc pentru distonanta ta. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum. Te urasc pentru ca m-ai lasat singura. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea. Te urasc pentru ca mi-ai tulburat armonia nepretuita. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit stropul de nefast atat de necesar pentru a putea aprecia cu adevarat frumusetile vietii. Te urasc pentru ca m-ai parasit. Te iubesc pentru ca imi oferi ocazia a cuiva mai bun. Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca m-ai facut dezinvolta. Te urasc pentru ca mi-ai distrus cruzimea atat de necesara supravietuirii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina. Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea. Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri mirifice. Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet . Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfecta…